Începând din această dimineaţă circulă ştirea viitoarei noastre plecări, aproape imediat, înspre linia de foc. Unde oare vom merge? Nimeni nu ne poate spune cu exactitate. Dar ce importanţă are aceasta? Esenţialul este că ne mişcăm. Ideea de a petrece mai multe luni în cazarmă mă înspăimânta. Ştirea plecării noastre s-a răspândit în toate unităţile, însă nu a provoct o emoţie prea mare. Este război: mergem aşadar la război! Este cât se poate de firesc! Pe de altă parte, starea de spirit a acestor mobilizaţi [născuţi] în 1884 nu este numai una pasivă. Bărbaţi de 30 de ani înţeleg anumite necesităţi.

Un caporal milanez care fusese trimis la depozit a revenit la companie, cu raniţa în spate şi cu puşca în mâini, pentru a pleca pe front împreună cu noi toţi. Frumos gest! Caporalul se numeşte Mario Morani. Zi melancolică. Prima ploaie de toamnă. Uşoară, silenţioasă, persistentă.