Benito Mussolini

19.09.1915

Benito MussoliniJurnal de război: 1915-1917

Dacă ți s-a părut interesant, poți cumpăra cartea de aici.

După distribuirea cafelei, adunarea. Maiorul Cassola, comandantul batalionului, ne adresează pe scurt urările sale de bun-venit şi de încurajare. Cuvinte afectuoase, emoţionante. Lângă postul de prim-ajutor, de unde ne vorbeşte comandantul, zace un rănit, cu piciorul zdrobit de explozia unui obuz. Figură angelică, profil deli- cat; ne cere o gură de cafea şi o ţigară. A primit ce a cerut, apoi a fost luat. Împuşcături sporadice, rare, hărţuieli în- tre santinele. O nouă adunare. De data aceasta, căpitanul companiei, Vestrini, este cel care vine să ne salute. Are capul bandajat. Astă-noapte, în timp ce conducea cu vitejie bătălia, un glonţ inamic l-a atins în plină figură. Din fericire, rana nu era gravă.

Am remarcat, cu multă plăcere şi bucurie, că între ofiţeri şi soldaţi domnea cea mai cordială camaraderie.

Compania mea a fost trimisă să facă de gardă.

Soarele a apus. Caporalul Claudio Tommei, din Roma, mi-a oferit o căciulă de lână, o eşarfă şi un număr din Rugantino. I-am mulţumit. Când în Italia se vorbea despre tranşee, gândul te ducea la cele ale armatei engleze săpate în câmpiile joase ale Flandrei şi prevăzute cu tot confortul, fără a se exclude, se pare, termosifoanele.