Henri Berthelot

12.02.1919

Henri BerthelotMemorii și Corespondență

Dacă ți s-a părut interesant, poți cumpăra cartea de aici.

Draga mea Louise,

Am sosit în această dimineaţă la Odessa şi sunt deja asaltat de vizitatori care îmi lasă fix câteva minute de răgaz pentru a-mi aduce la zi corespondenţa.

Înainte de plecarea mea din Bucureşti, am primit scrisoarea ta din 13 ianuarie şi pe cea a lui Georges de pe 15, care îmi dau veşti despre voi, care sunteţi, vai, în continuare bolnavi! Nu vreţi, deci, să vă hotărâţi să vă faceţi bine!

Am primit, tot duminică, vizita vecinului meu de la Bel- grad, generalul Henrys, care se întorcea de la Salonic şi a rămas 24 de ore cu noi. Am avut timp să-l prezint regelui şi reginei, la care am luat prânzul duminică.

Am plecat cu trei ofiţeri, în noaptea de luni, spre Constanţa, unde am ajuns marţi după-amiază şi unde toată populaţia mă aştepta la gară. Apoi ne-am dus să cinăm la comandantul garnizoanei, înainte de a ne urca la bordul lui Protet, con- tratorpilorul pus la dispoziţia mea.

Marea Neagră a fost puţin agitată noaptea trecută, ruliuri şi tangaj, ceea ce le-a cam displăcut companionilor de călăto- rie. Traversarea s-a făcut, totuşi, fără incidente. Sosiţi pe la ora 11, ne-am dus să luăm prânzul la generalul d’Anselme şi la el vom rămâne pe timpul şederii noastre!

Ţi-am mai spus, în 1917, câteva vorbe despre Odessa, care de atunci nu s-a schimbat deloc, ci a căpătat numai un aer trist, ca toate oraşele ruseşti. Este un oraş modern, construit în stil francez, de un francez. O suburbie elegantă este formată din mai multe vile mari cu grădini şi într-una din ele locuim noi.

Vremea este mohorâtă, ca şi oamenii. Burniţează uşor. Dar este mai puţin frig şi începe să se dezgheţe. La ieşirea din port era deja noroi.

De-abia dacă mi-am băut cafeaua, că o mulţime de oameni au venit să mă deranjeze, majoritatea pentru a întreba cum să facă s-o şteargă în Franţa, unde sunt absolut nedoriţi. Am încercat să-i descurajez în legătură cu călătoria, atât cât am putut. [...]

mată din mai multe vile mari cu grădini şi într-una din ele locuim noi.

Vremea este mohorâtă, ca şi oamenii. Burniţează uşor. Dar este mai puţin frig şi începe să se dezgheţe. La ieşirea din port era deja noroi.

De-abia dacă mi-am băut cafeaua, că o mulţime de oameni au venit să mă deranjeze, majoritatea pentru a întreba cum să facă s-o şteargă în Franţa, unde sunt absolut nedoriţi. Am încercat să-i descurajez în legătură cu călătoria, atât cât am putut. [...]