Graţian Mărcuş

12.02.1919

Graţian Mărcuş Memorii

Mihai Gyurosics, care a mărşăluit noaptea cu un efectiv de un batalion, făcând o incursiune la Zalău, încălcând toate convenţiile privitoare la linia demarcaţională.

L-au bătut sălbatic cu patul puştii (pe locotenentul Traian Pătcaş). Aceasta se petrecuse la podul de pe Valea Zalăului. El s-a apărat, dar setea de răzbunare era fără margini. L-au dus în curtea vechii primării, unde era închisoarea poliţienească. Deşi lovit crâncen, continua totuşi să blesteme şi să-şi înjure ucigaşii cu urlete groaznice”. Auzind aceste urlete maiorul Gyurosics ar fi întrebat: <„Ce se întâmplă? Cine urlă?”>. Atunci „când i-au spus numele ofiţerului, şi-a ieşit din fire:<Cum, chiar el, Pătcaş, cu care am luptat împreună în 14 lupte pe frontul galiţian>. Şi-a scos revolverul. < Cu acesta să-l împuşcaţi !>, a ordonat vânăt de furie. Blestemele au amuţit”. Aşadar, şi Traian Pătcaş, după cum relata Graţian Mărcuş, „ca şi mulţi alţii şi-a vărsat sângele pentru încercarea de a ieşi din robia de 10 sute de ani, cum spunea Bărnuţiu